E jale și tristețe în Ardeal, Românii pribegesc iar în cirezi, Sunt alungați din case de blestemul hural Adus pe-aceste plaiuri de honvezi. Copii plâng, iar lacrimile lor Sunt râuri de obârșie latină, În care extremiștii își spală cu onor Mizeria din ginta lor șovină. Bătrânii ardeleni sunt foc și pară Dar nu mai au puterea să strige deschis: Afară voi devoratori de țară ! La lada de gunoi e-al vostru paradis ! Iar morții lor, ce dorm în veșnicie, Se răsucesc cu neputință în mormânt, Ei de-ar avea puterea s-aprindă o făclie, S-ar curăța din nou Ardealul lor cel sfânt. Pe noi români ce ne oprește oare Să suportăm în liniște și pace Nelegiuiri cu glasuri de topoare Ce spintecă o țară care tace ? De ce români nu fremătați de indignare, De ce îi părăsiți tacit pe-ai noștri frați Ce-au fost cuprinși de frică-n disperare Ce semne de la ei mai așteptați ? Trăim cu toții aici, în univers, Suntem legați prin suflet, grai și sânge, Să ne trezim ! Să facem un demers Și să strigăm din inimă - AJUNGE !!!!! Căci ei n-au dreptul să ne umilească Și nici măcar să sufere ca noi... ARDEALUL este ȚARĂ ROMÂNEASCĂ, Să nu o aruncăm din grabă la gunoi !
sâmbătă, 31 mai 2025