Printre genele zorilor de zi Irişi de lumină se-arată, timid Se strecoară-n taină, până ce cuprind Florile, grădina, strugurii din vii Și, pe la amiază, cerul maiestuos Scoate pălăria, o așează jos Scărpinându -și barba, stropii repezi curg Prin poieni, la vale, ocolesc un rug Iar pe la chindii, soarele șăgalnic Închizând oblonul pleacă ostenit Plăpumioara nopții învelindu-l, tainic Scoate la iveală diamantul ei Luna ! ce-i șoptește :"ce mult te-am iubit"... Cerul înflorește în mii de scântei Mantia-i tivită cu argint, sclipind Irişi de lumină...arată timid.
sâmbătă, 31 mai 2025