Suflu în lumânările de pe tort. Privesc cu ochii ficşi ca de mort. Când au trecut 3 decenii!? Nimeni nu ne spune că timpul trece dar nu devenim genii... Prinşi într-un trup de om adult Un copil însă speriat şi pierdut, Ce munceşte tot timpul...mult... Învaţă din ce în ce mai puţin, Îl doare capul lovindu-se de viaţă Se lupta cu ea, se ia la trântă, Toate îl dor, toate îl frământă. Responsabil-iresponsabil, adultul-copil La 30 de ani omul acesta totuşi fragil, Ştie ce e durerea, suferinţa, iubirea, ura, Bucuria, ştiinţa, manierele, măsura. Ştie să plângă, să râdă, să fie egoist sau altruist, E câteodată temător şi depresiv, trist E câteodată fericit, copleşit, extaziat Câteodată un spirit ce caută speriat Ceva ce nu va ma reuşi niciodată să fie Un copil liber, asta bine o ştie!
sâmbătă, 31 mai 2025