- Prin mine trec atâtea amintiri, Atâtea clipe pline de iubire, Când îți făceam prima destăinuire Și culegeam din părul tău zefiri. Un vers cu rima dulce, amărui, Mi-ai dăruit pe-o margine de seară, Sărbătoream a doua primăvară, De când pluteam prin ochii tăi căprui. Iubita mea, în prag de răsărit, Când umbra nopții curge desuetă Spre orizont, dorindu-se discretă, Te-aştept în locul unde ne-am găsit. - E-a doua primăvară de când noi Ne-am regăsit ca suflete pereche, Am depănat mitologia veche, Iar de mă uit o clipă înapoi, Îmi amintesc, iubite, ce avar Ai explorat cu sete fantezia Când mi-ai sădit sub gene poezia Și-ai suspendat un vis de minutar. De-atunci şi timpul stă încremenit, Iubirea noastră-i perpendiculară Pe dulcea şi suava primăvară, A doua, dacă spui... din infinit... Ioan Grigoraș & Liliana Trif Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015