Bogată mult eram în sărăcie, Căci nestatornică de-i slava lumii și norocirea schimbătoare, deasupra-I Inima cea mare ce pentru noi, din îndurare, vândut S-a dat, și lumii prins, și judecat, și răstignit, de marea-I Dragoste cuprins, ne-a înălțat prin firea Sa durerea și-umilința să putem ierta. De-i adîncită-n sinea ei durerea, Lumina de-i pe chip răsfrântă, Va fi doar taină lacrima ascunsă și mângâierea jertfei din Iubire sfântă. Căci din surâs iertarea de-nflorește E mult mai blândă-n sinea ei Iubirea, în liniște și alinare tandră stă zidirea, și-i mângâiere tainică-n adânc rostirea.12.09.2000
sâmbătă, 19 aprilie 2025