A fost odată...

Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum.

Cărticica colorată
Unde un băiat și-o fată
Aveau leagăn cu hamac
Și rățuște mici pe lac.

Aveau roată ca o scară
Și-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.

Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Și citește o poveste
Mie și păpușii tale.

Uite-ți dau spice de grâu
Să le porți mereu la brâu,
Pâinea-n casă să-ți sporească,
Așa ca-n povestea noastră.

Să nu-mi citești una tristă,
Că n-am mâneci, nici batistă...
Aia ce e?  Călimară ?
Scoate, deci, povestea afară !

Și-ncepui a scrie-scrie
Ceva din copilărie,
Dar povestea mea deodată
Se opri... A fost odată.