A meritat să te aștept

A meritat să te aștept                                     

Se întâmpla demult, iubire!                    
Eram copii, fără dorință,                         
Nu candidam la fericire,                           
Ne aveam pe noi și-o credință.                

Mai apoi, am îndrăznit să sper,              
În serile cu iz de vară,                              
Când nopțile împrăștiau mister               
Și-o simfonie pură, rară.                          

Abia înfiripam idila,                                  
Destinul și-a pierdut compasul,              
Am luat cu noi frica, mila,                       
Și am lăsat în urma visul.                             

Prindeam continuu în rugăciuni             
Dorința de a te întâlni,                              
Năzuiam la ziua cu minuni                      
Și al nostru cuib de nebunii.                     

Acum, când visul s-a împlinit                  
Familia-i pasul înțelept,                            
Iubirea e pofta ce-am dorit                        
Și a meritat să te aștept!                     

Autor: Gabriel Stănciulescu