În mijlocul unui local kitschos în care zumzăie discuții despre nimic și se cântă și se filmează cu gândul la onorarii, etalat ca-ntr-un muzeu al figurilor de ceară, Dumnezeu doarme fără griji - oamenii s-au grăbit să-L boteze după chipul și asemănarea lor. Și acum, ca-n vremea lui Noe, mâncau, beau, se însurau și se măritau. Câteodată mai ieșeau - e adevărat - la aer curat: la fumat. Dormi, copilă, dormi în pace, uită-ne. Destul te vom sui pe golgotele noastre în mare parte imaginare. Dormi, pui de om, dormi, minune. Orbi suntem, stupizi ne facem. Și, Doamne, Tu dormi și nimeni nu cade-n genunchi în fața infinitei Tale reveniri. Eventual Te trezesc să-și facă poză cu Tine - iar Tu surâzi: fie vouă după necredința voastră.