A nins şi suntem mai curaţi Cu-această pătură de nea, Ce poartă pururea cu ea Iubiri ca-ntre surori şi fraţi. A nins şi-a dispărut şi larma Acestei lumi mult prea nebune, Care-a uitat că e anume Aici, ca să-şi urmeze karma. A nins şi ne-am adus aminte Ce bine ne era odată, Când bulgării-nvârtindu-i roată Din nea năşteam un om cuminte. Dar am crescut mult prea curând Şi preschimbaţi în fel şi chip, Nu ne mai bucură vreun pic Cernuţii fulgii căzuţi pe rând. Ne-am operat de sentimente Ce le consideram povară, Iar gândurile noastre zboară Spre nicăieri, complet absente. Trăim o viaţă de duzină, Zâmbind robotic la vecin, Pentru că doar atât mai ştim... Şi toţi purtăm aceeaşi vină. A nins şi am putea-ncerca Să ne întoarcem la firesc, Privind spectacolul ceresc Al miilor de fulgi de nea.
sâmbătă, 31 mai 2025