A nins cu primăvară Pe pomii din livadă Și-n crengi se adunară Troienele grămadă. O dalbă încântare Lucește-n gingășie Din razele de Soare Citind o melodie. E-atâta prospețime În aerul albastru C-orice podbal mărime Ia important ca astru. Privirile-i de aur Îndreaptă spre copacii Unde în plisc un graur Lumini aduce-ncoace. Și parcă-s prins în toate Ca apa în găleată, Dar simt că-n libertate Sunt cum n-am fost odată. Tot cerul e în mine Ca într-un bob de rouă Prierul când m-aține În ziua lui cea nouă. Neînsemnat în spulber De fluturi și petale Departe de la urbe Cu sufletul și cale, Privesc doar fără față Și fără de foloase Descoperind că-n viață Sunt clipele frumoase. Mă doare tocma-n sânge Pășirea fără urme... Iar primăvara ninge Pe tâmplele-mi în brume. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025