Eclozează cerbi pe sus, prin pășunea purpurie, scrie cerul descompus cu o lacrimă-aurie. Mâna hoață a cuprins norii toți în palma rece, pe o roată de apus timpul vine, viața trece. Saltă fusta înverzită a pădurii, toamna grea, și pe coapsa adormită plânge frunza de cafea. O tristețe ne-nțeleasă dă perdeaua la o parte, au intrat stele în casă bocănind ușor, a noapte. Adina V. 25.09.2018
sâmbătă, 31 mai 2025