Stai! a stigat un om cu a sa voce, lasă-mă să plec din sclavie am în sânge libertate dorul evadărilor degrabă, gravă -nu pot a spus o altă voce sunt toată statică, ataşată fidelă, loială, profund tremurată - coborâţi ! veni de sus a treia voce, mi-e scârbă de voi călători fără iubire timpul vostru, spuse, trece cu vocea obosită, rece - au coborât ruşinate vocile două pe scări de sunete, ea avea rochie nouă special pentru el corb orb ce se rotea în volte ameţite sub cer şi nori ţipete răguşite