A venit primăvara

Iată prieteni, iar a venit primăvara,
şi colţul ierbii a crescut pe glie;
Doi guguștiuci și-au petrecut seara
În nucul din grădină, fără gălăgie.

Căldura va ţâşni rapid, foarte curând,
Și eu voi pleca, să mai tai la vie;
soarele mă va batjocori ca nicicând
berze se vor aduna, din nou, pe glie.

Câinele meu, mă va petrece în zori,
oprindu-se mereu pe lângă garduri;
Din lizieră am s-adun și primele flori
aşa cum am făcut-o de-atâtea rânduri.

Eu am să merg din nou în depărtare,
unde ciocârliile mor, duios cântând;
cu faţa arsă şi năucit uşor de soare
şi cu toate zările pe umeri, fluierând.