„Tu mergi lângă zorii dragostei mele, eu merg lângă amurgul părului tău” Octavian Paler - Eu n-o să-ţi cer absurdul să-l conjugi La viitor, vreau doar aceste clipe, În piept vârtejul unei centrifugi Separă nostalgii stereotipe. Trăiesc această noapte ca şi cum Ziua de mâine nici nu mai există... Ating c-o picătură de parfum Umărul drept. Sunt perfecţionistă, Iubirea ta mi-e ultimul veşmânt Şi sunt ca niciodată mai frumoasă, De-aceea n-am să-ţi fac vreun legământ - Când tu mă ţii în braţe sunt acasă. - Eu nu mai am trecut, spre viitor Am să pășesc doar dacă-mi ești aproape Și mă închipui mag ori vrăjitor Când lași un strop de rouă peste pleoape Să-mi cadă-n fiecare asfințit, Minute de iubire fără moarte Să cânte orologiu răgușit - Prezentul lângă tine nu se-mparte. Acasă se traduce amândoi, O clipă de lipsești, viața-i pustie, Nisipul din clepsidră pentru noi Curge ca rima într-o poezie. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015