Podoabă arzândă O floare plăpândă, Vis de inocență Și independență - Te cunosc ! Inspirația se deșiră Când Apollo cu-a sa liră Freamăt dă uitării Și culoare îndepărtării. Vrednic se întrepătrunde Puritatea, tinerețea în a ei unde, Un colț de rai dumnezeiesc Aprinde-n flori un vis ceresc. Acel vis se va sfârși Cu petale aurii Și-acele petale vor sta mărturie Că dragostea noastră va dura O veșnicie.