nu știu de unde să-ncep alfabetul l-aș număra din doi în doi sau pe sărite câte-o acoladă pentru fiecare silabă s-o văd topindu-se-n cerul gurii când iți pronunț numele și nu pot să mă opresc îmi place să-l recit ca pe-un monolog shakespearian uneori îmi doresc să mor cu el pe buze alteori doar s-adorm cu umbra lui în brațe dacă o să-mi muște lobul urechii mă voi trezi în altă epocă și vom dansa desculți pe lacul lebedelor până ne vor crește aripi de înger ***** sub rubinul buzelor zvâcneşte pulsul crescând exponenţial cu fiecare bătaie de inimă gura mea aerodrom privat pentru săruturile tale nu ştiu ce alfabet ar putea cuprinde necuprinsul ce-mi sparge pieptul la fiecare respiraţie nu-mi pot ordona sentimentele înăuntrul meu domneşte implacabil dorul de tine când înserarea trece prin suflet ca un marş funebru nu-mi promite nimic viaţa şi moartea sunt călătorii spre inima ta şi n-am nevoie de busolă să navighez voi fi acolo până când acolada timpului se va închide fără promisiuni ioan grigoraș & liliana trif
sâmbătă, 31 mai 2025