Visez câmpii de orizont, dintr-o poiană de final, cum picură cu galben-pal pe Uvertura lui Egmont... O toamnă lungă și-un desfrâu îmi bântuie prin ochi solar; Van Bethoveen s-aude clar mocnind în verdele din grâu Și-n frunzăret de chihlimbar străluminând răzleț pe vânt; Ai buze moi, de necuvânt, ce îmi strivesc pieptul barbar; Tot asfințitul s-a ascuns în pămătufii arămii și-n ochii-ți - două elegii ce sevele mi le-au pătruns. Și ninge-n lăstăriș de-apus cu năluciri de sânii tăi, printre răchite și văpăi, acolo unde timpu-i dus...
sâmbătă, 31 mai 2025