Nu-i piatră să nu fie răsturnată, Nu-i val nedestrămat de câte-un mal! Lumina ferecată-ntr-un cristal Sigur, cândva, va fi desferecată. Din umbre nu poţi face piedestal Nici unei flori! Dar umbra te arată Lumii cum eşti... Lumina ţie dată Te face doar cu fapta ta egal. Doar amăgirea scormone vorace... Când dreptu-i strâmb, strâmbul răsare drept, Prostia-l are slugă pe deştept Şi-ntre minciuni, când adevărul tace, Speranţa stă cu mâinile pe piept. Sub timp seminţe negre vremea coace... Dar eu cu starea asta nu fac pace, Eu nu am timp... şi n-am de gând s-aştept!... (Din vol.: De la Anna la Caiafa)
sâmbătă, 31 mai 2025