ACUARELĂ

Toamna în derivă
mă tulbură-n depărtare
ca o acuarelă
dumnezeită de Grigorescu;
tandre foşniri
de pale frunze-n stagnare
curg
în răvăşitul
vânt
de miracolul unui an.

Planează peste câmpuri
somnul brazdelor avar
într-un sobru vârtej
de amurg răsturnat;
chipul meu
devastat de seraficul dar
cu sufletul în doruri
veghează suprasaturat.