Acum Tu mi-ai fost nesomnul nopților senine în acei ani de foc ai tinereții mele, când privind spre cer, te tot strigam pe tine și nu mă auzea niciuna dintre stele! Tu mi-ai fost un dor și mi-ai fost o moarte, că te-am lăsat atunci, așa ușor, că am plecat pe-un drum, lăsându-te departe și nu-ți poți închipui cât îmi era de dor! Eu te strigam tăcut, în fiecare noapte, îmi luai tot somnul meu, până spre zori, mi-ai fost un dor și mi-ai fost o moarte, creșteam un visător, un iubitor de flori, îmi aminteam de tine, pătruns de calzi fiori, trăind acest blestem, de-a fi plecat departe! Acum te văd oricum, în fiecare zi, de-atunci, din acea vreme, de tine sunt flămând, acum nu-mi ești nesomn, ci vers în poezii, acum îmi ești de fapt tot ce-am visat să-mi fii, acum mă rog la noapte, să treacă mai curând!
sâmbătă, 31 mai 2025