Când ți-am atins cu zâmbetu-mi privirea, A strălucit și-a vrut să mi-l închidă În închisoarea inimii, avidă Să îl confrunte-acolo cu iubirea. S-au înțeles, n-au vrut să se despartă, Iar trupul tău mi s-a lipit de buze Ce nu puteau atingeri să-i refuze, Căci le părea o operă de artă. Ți-a devenit privirea iubitoare Și mi-ai zâmbit prin ochii tăi când, toată, Mi te-ai închis în suflet dintr-odată, Fiind, în mine, dulcea alinare. Iubirea mea, iubirea ta, sunt una, Iar zâmbetul ce mi-ai închis atunci Apare în privirea ce-mi arunci Doar mie-acum, doar mie-ntotdeauna.
sâmbătă, 31 mai 2025