acum pot să stau în palma ta să mă pierd prin venele tale și să sorb tristețea care alunecă odată cu sângele tău fără să îngheț ori să îmi pierd suflul pot să te respir și să îți miros sufletul așa cum miros pădurea fără să mai fug speriată ba înspre tine ba cât mai departe de tine pot să simt căldura care îmi crește în vintre chiar de acolo de unde m-am pierdut de mine cândva până ce respir iar pentru că, stând în palma ta şi privindu-te, știu că eu sunt