Ademenit de vrajă

- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniștită
În golful cu magnolii și aclamă
Toți albatroșii-n noapte, bântuită

De pașii tăi ce înfloresc pe plajă
Ca-ntr-o poveste scrisă de vestale,
Iar stelele ademenite-n vrajă
Prin spuma dantelată dau târcoale

Și povestesc de țărmuri nesfârșite
Pe care trec sirenele spre mare
În razele de lună poleite
Cu versul tău, o lacrimă de floare.

- Mai rog această clipă să rămână
Deşi-i târziu... Pe ţărmurile nude
O să trăim eternitatea până
Ne-or creşte flori pe trupurile ude

Şi obosiţi de-atâta veşnicie
I-om cere, poate, mării, drept răsplată,
Să fim uniţi mereu în poezie,
Să nu ne-nvingă timpul niciodată.

Mai vreau să îmi aşezi pe sâni magnolii
Sau nuferi albi pe umeri şi pe pântec
Când plaja mea îşi inversează polii
Să mă străbaţi încet, ca un descântec.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif