Să prinzi prietenia adevărată, Ca pe-o comoară-n ceasul greu, Atunci când ai zarea-ntunecată, Vine spre tine un zâmbet de curcubeu. Trebuie să ții prietenia aproape, Cu cele mai multe și bune-ncercări, Să nu plângă ochii tăi în pleoape, Când e ger și cauți anumite cărări. Ține lângă tine prietenia adevărată, Că ea-i balsam pentru dureri și dor Și-aduce în tăcere o rudă-ndepărtată, Izvor de cuvinte mereu răcoritor. Prietenia lui este o floare albă, Chiar și acum în prag de sărbători, Nu trebuie să lași o inimă să cadă, S-aduci ușor cerul albastru fără nori. Prietenia-i o încredere aleasă, Iar viața-n singurătate n-are rost, Să iubești mereu cărarea către casă Și bucuria să fie-n al tău adăpos