"Şi mângâierile pot ucide..." Alda Merini - M-ai condamnat să-mi ispăşesc pedeapsa La capătul răbdării, până când O să-mi cuprinzi în podul palmei coapsa Şi buzele o vor urma arzând. Aş fi murit pe eşafod, ştii bine, De mi-ai fi spus că fagurii sunt plini Cu miere şi otravă, dar reţine, Aş fi murit pe rozele cu spini Şi-aş fi-nviat în zorii unei zile Deasupra ta, în florile de măr Sau pe un cer cu lacrimi de zambile Să desluşeşti întregul adevăr. - Ți-am spus că vreau să mângâi pe-ndelete Curbura coapsei tale, să alint Cu buze reci papilele secrete Când tu mi le aprinzi c-un strop de-absint. Și dacă mor, mai dă-o-ncolo moarte, O voi privi în ochi plin de sarcasm Că nu e dat oricui să aibă parte, De poezie nudă și orgasm În viața asta sau în celelalte, Oricât ar fi sărmanul de pios. Să prinzi în aripi zborurile-nalte Îți trebuie destin de albatros. Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025