Nu crezi că faci la nimeni rău Cu sufletul, dar vorba ta Umblă tot slobodă mereu, Pe mulţi poţi astfel întrista. Cum te-ai simţi, de te-ai afla În pielea celui ce-l jigneşti? Năravul altul de ţi-ar lua, Ai avea timp să te căieşti. Sunt oameni slabi în faţa vieţii, Şi mulţi sunt subjugaţi tristeţii. Chiar dacă adevărul de-l grăieşti Nu pot să creadă că-i iubeşti.