Adevăruri

Femeia, la 30 de ani,
E-n pârg şi-i bună toată
Pentru bărbaţii curtezani,
Zicea Balzac odată.

Îl las în pace pe francezul
Scăldat în aventuri notorii,
Cǎ de facu şi pe burghezul,
Îl năpădiră creditorii.

Prea iute frumosul se consumă,
Lasând in loc ceva nedefinit,
Ca valul mării-n spumă
Albind ce are de albit.

Sufletul nu-i o plăsmuire,
Nici aparent, nesigur, înşelător,
E-atins de sfânta nemurire
Ce n-are locuinţa în trecător.

Că adevărul e numai unul,
,,Mai multe adevăruri nu-s nimic”,
Mărite Ţuţea, tu eşti gorunul
Sub care proştii fac picnic.