Adio, casă! Autor: Florin Vasilescu Ce preocupare haioasă Să stropeşti plictisul cu Chanel Şi-apoi, să mori singur, Pe câmp sau acasă, Cu un surâs îngheţat şi plictisit de el. Că te arunci, din disperare, Într-un chef monstruos, Nu cred că-i de mirare Pentru cel ce simte, în juru-i, un gol păcătos. Vegetaţia, cu iz de cocotă aleasă, Aşteaptă cu sufletul la gură Să-i pici în plasă. Şi-atunci, Adio, plăceri, adio, aventură, Adio, existenţă, adio, casă!