Adio iubiri din tinerețe

Adio iubiri din tinerețe, 
Adio tristeți și amintiri, 
Va las acum și nu vă dau binețe, 
Nu vreau să-mi năpădiți printre gândiri. 

Nu vreau să stau să tot jelesc întruna 
Acele vremuri bune de-altădat', 
Căci viața este totuși numai una, 
Nu vreau s-o pierd în mod necumpătat. 

Nu vreau să-mi amintesc cum arătam,
Cu pletele în vânt și mustăcioară, 
Când toți amicii-n parc ne adunam 
Cântând acorduri simple de chitară, 

Ce pătrundeau adânc în inimioară 
De fetișcană dulce și zglobie, 
Si le furam câte-un sărut spre seară 
Iar viața ne părea o jucărie. 

Când mai apoi în nopți cu luna plină  
Ne rătăceam de noi adeseori, 
Privirea ta pierdută-n mândra Lună, 
A mea în ochii tăi tulburători.

Si ne iubeam mereu cu-nversunarea 
Drumețului ce traversează un deșert, 
Iar trupurile ascultau chemarea  
Dragostei, pe-atunci un lucru cert. 

Erau aceia anii vieții line, 
Anii mei de glorii, anii mei de dor, 
Iar dacă mă gândesc acum mai bine 
Mai stați cu mine-un pic, pân-o să mor. 

Căprar Florin