Adio… te iubesc !

Sunt  singur. În față, foaia goală 
Mă-ndeamnă să îți spun tot ce gândesc, 
Da-n haos mintea-ntunecată-mi zboară 
Și vorbe fără sens nu vreau să îți rostesc. 

Nu vreau să-ți spun că marea-nvolburată,  
Din  ochii mei revarsă rece și sărată, 
Când gândul meu nebun, spre tine iar mă poartă, 
În  amintirea clipelor frumoase de-altădată. 

Nu vreau să-ți spun că cerul  meu mă-deamnă 
Să zbor neîncetat spre cerul tău. 
Dar nori -ntunecati în jurul tău se-adună 
Și se transformă-ncet în cel mai aprig hău. 

Și din acest  abis, adânc, de netrecut ,
In disperare-ți strig și nu vrei să auzi. 
Cu  inima-mi rănită , mă-ntorc  la început, 
La foaia mea cea goală și la obraji-mi uzi. 

Și-atunci cu resemnare, sleit, eu îți șoptesc 
Cuvinte nerostite : adio… te iubesc !

Caprar Florin