Adu Doamne, Ploaia!...

Adu Doamne, Ploaia!...

Adu Doamne, ploaia, Spiritului Sfânt
Peste-ai Tăi copii, ce-aici pe pământ,
Zilnic ei o cer, dorind s-o primească
În calea credinţei să poată să crească
Prin lumina sacră-a scumpului Cuvânt!

Să poată-nştiinţa lumea, să ducă solia
Că-i timpul din urmă, când Împărăţia
Ce-a fost mult dorită e acum aproape,
Să înceapă veacul, prin iubirea agape
Însemnând jaloanele, privind veşnicia!

Vestind lumii întregi, ultima chemare
La orişice neamuri, şi limbi şi popoare,
Ce nu Te cunosc, spre a se întoarce
Din moarte la viaţă, voia-Ţi de a face
Spre-a trăi solemna, mare avertizare!

Cu zel să mărească Jertfa de la cruce
Ce-a venit s-aline, ca mireasma dulce,
Fiindcă atât de mult, Tu lumea-ai iubit 
Încât pe singurul Fiu, L-ai lăsat jertfit
Şi prin haru-Ţi mare, mântuire aduce!

Adu Doamne, ploaia, sfântă şi Târzie
Să se coacă grâul, peste-ntreaga glie,
Şi pus în hambare, să se împlinească
Timpul aşteptării-n gloria-Ţi cerească
'N gloria-Ţi eternă, în cânt şi-armonie!

Şi s-aduni la Tine, de pe tot pământul
Pe toti copilaşii, ce-au păzit Cuvântul,
Şi-au chemat prin lacrimi zorii bucuriei
Când va-ncepe era, sfântă a veşniciei
Şi-or cânta ,,Osana" şi cer şi pământul.

Flavius Laurian Duverna