Adu-ţi aminte omule !

Adu-ţi aminte omule

Adu-ţi aminte omule, că nu eşti
Decât bucata de lut lustruit.

Adu-ţi aminte că visul tău
Visat în timpul unui echinocţiu,
Nu este decât miros de lămâiţă
Sau mulţii stropi de apă 
Veniţi ca din senin, 
Pe-o lespede de piatră.

Adu-ţi aminte că timpul tău pierdut
Nu este decât un gând nebun, tortura
De-a nu mai ştii pe unde s-o apuci,
Atunci când tu, vei pierde şi iubirea.

Adu-ţi aminte, că primăvara vieţi tale-avea,
Luciri ca de mătase.
Colindele aveau miros de nuci şi de colaci.
Şi-acum, 
Amurgul vieţii care-anceput deja s-apară
Nu e decât o proastă melodramă.

@Lucia Gargaletus