Aer zăbrelit

să mai respir aer zăbrelit
transpiraţia sulfuroasă a laşităţii
am obosit
m-a oprit răscrucea întinzând spre mine
în loc de braţe posesive
bisturie
somând mâna chirurgului să despartă Marea Roşie
conştiinţa
excizează
cangrenele tuturor victimelor
din carambolurile vieţii
salvez ce se mai poate
apoi dau morţii jos de pe crucile putrezite
îndeplinesc smerit ritualurile cuvenite
mă rog şi aştept
răscrucea să spargă alt mugur în mine

de pe troiţe chipurile celor ce-şi înnodaseră tragic
şansele parcurgerii
cercetează de dincolo reprobator
timpul meu trecut apoi mă iartă şi se transformă
în îngeri

e-atâta loc în mine pe care încă
nu l-am ocupat