Agonie

Agonie

Fără speranţă-n agonie, 
priviesc murind, 
în neagra noapte, 
decepţia.

Delirul groazei mă topeşte, 
minute trec îngrozitor,
orgia clipelor de veghe 
îmi umple sufletul de dor.

Coşmarul zilelor de ieri,
acum este realitate,
realitatea dură, crudă,
şi în sfârşit – eterna noapte. 

Ce simt acum ţie-ţi voi spune:
iubire, ură, deznădejde,
o inimă care se stinge
şi lacrima-ţi ce străluceşte.