Agonie

nu vreau nimic altceva 
decat tăcerea să-mi mângâie grumazul 
nopților mele ce trec nenumărate 
o lipsă de interes meschin 
câteva lacrimi grăbite în ceasul 
de chin al poetului 
sătul de incapacitatea altora
vânători de vise 
în al căror lanț se stinge cățelul pământului 
mă-ntind undeva 
poate pe malul care desparte agonia unui orb
de visul unui copil desprins din brațele mamei 
poate că sunt sortit să înot singur 
înnobilat de un gând care rătăcește 
printre artere 
cumva în neștire 

atinse de cuțit