Lacrimi refuză să golească sufletu-mi plin de durere, ce zace tăcut pe marginea unui pahar ciocnit între prea târziu... şi prea devreme... Şi susură bătăile inimii tale pe Arca lui Noe, în surplusul de fiare ce tac tremurând la vederea puiului dinainte pregătit de tăierea vieţii pe din două - un doi iluzoriu, căci de mult e-mpărţit la un nouă în realul unei singure zi, ce desparte omul de sinele său pierdut în agonia unor minute supraevaluate de Universul ce strigă spre aştri să mai caute un bunic... după moarte.
miercuri, 9 iulie 2025