Au murit copacii de foame si de sete, Li s-au ridicat radacinile-n sus, Dorind sa isi vada frumoasele plete, Vestede frunze rasarite-n apus. Un bob de porumb rasadit intr-o glie Intr-un timp imbecil ne-nteles inteles, Cam cate avere aduce-mi-ar mie Atunci cand ales-am ce n-aveam de-ales? Acesta e omul, stapan peste toate, Dorindu-si marire, avere si fast, Mai bine gandi-s-ar, cat inca mai poate, Ca sufletu-i paine, iar trupul - balast
sâmbătă, 31 mai 2025