Ai multe clipe declarate amintiri...

M-ai pus în lanțuri fără de tăgadă,
Îți rup într-una zale și visez.
La tot ce m-ar fi pus cumva în gardă,
Și-acum, în consecință ... meditez.

”- Ai pentru mine harul nemuririi?!”,
(așa te lăudai până mai ieri!).
Căci am văzut că pe al ”înrobirii”,
Nu l-ai uitat, nicicum, pe nicăieri.

O pasiune prinsă-n soarta vieții,
Tu, pentru mine, chiar ai dezvoltat.
Ca Soarele ce-n roua dimineții,
Își spală chip de vise încărcat.

Vorbe rostite, gânduri expulzate,
(acum în patru puncte cardinale).
Tu ai văzut că au fost declarate,
Condiție ... a zâmbetelor tale.

În carapacea firii nu fac schimb,
Cu interese, lesne lepădate.
În existența lumii, pentr-un timp,
Și apoi să le vrei împerecheate.

Sunt clipe declarate ... amintiri,
Și sentimente dintr-un anotimp.
(ce ți-au pierit până și din priviri),
Fără să ceri măcar răgaz sau timp.

Brăila, septembrie 2017