Sunt oltean și cred în soarele sudic. Nu beau vin alb și iubesc mândria. Sunt rău, nervos și, sigur, nu-s pudic. Sunt tracul ce săgetează tăria... Am albul regal cu mine în oase Și-albastrul ceresc pe creieri lipit. Pielea-mi neagră a pâine miroase, Iar salcâmul în mine-i înflorit. Sunt câmpia luată pe-a calului copită În luna lui gustar cel plin cu iele. Sunt călușarul ce arde temuta ursită Pe rugul din boji și nuiele. Sunt salcia ce plânge-n pământ Cu frunza-i vârf de verde cuțit Și plânsul ei e pus într-un cuvânt Îngropat aici, adânc, în infinit. Aici e piatra mea cu semne din traci De strajă la malul drept de Olt... Și de-or să vină peste mine cete de draci, N-am s-o dau, în veci de veci, nici mort.