Unde gândurile se înlocuiesc prin vise şi somnul a rămas fără ochi iubite mea citeşte în ele cum se schimbă dorinţele şi mă întrupează într-un alter ego oscilant ce mă transpune în privirile fixe de mi se inhibă patimile încât aş putea să mă deschid ca o uşă în afară să-mi eliberez golul interior şi să-l umplu cu ea, rana să dispară fără urme. Rămâne numai duhul meu care zideşte coloana prin care mă înalţ aidoma zmeului din copilărie, cu uimirea şi bucuria trăită din propria imaginaţie pe care n-o poate repeta nici propriul eu.
sâmbătă, 31 mai 2025