„Mi se pare că te văd în toate femeile şi nu te aflu în nici una” Mihail Drumeş - Nu arde amintirile cu noi Chiar dacă simţi că viaţa ţi-o va cere Imperativ, nici nu privi ‘napoi Să răscoleşti poemele-n tăcere! De ce-am trăi cândva din amintiri Uitând că suntem o continuare A unei nesfârşite povestiri, De ce am pune lacăte pe soare? Mi-e teamă uneori că vei uita Numele meu şi doar caligrafia Îţi va reaminti c-am fost a ta Şi am semnat cu sânge poezia. - Îmi amintesc, parcă spuneai cândva, Că n-ai să poți uita prima-ntâlnire, Că nu mai vrei iubiri de mucava, Cu iz de mucegai și amăgire. Iar mai târziu, aniversarea noastră, Când ne-am jurat pe-o margine de lac, Stând în genunchi, că-ntotdeaun-albastră Va fi povestea, chiar și peste-un veac. Nu poți uita secundele-n Dumbravă Când tatuam pe corpul tău fragil Cuvinte de iubire, tu, suavă, Mi-ai spus: „Voi fi a ta, mereu, April!” Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015