Când suflarea rece a iernii o vei simți Peste trupul tău curat și mângâiat de soare Adu-ți aminte că eu tot aici voi fi Să te învăț,să te ajut,să-ți dau crezare. Când păsări îți aduc sunet de primãvarã Iar tu pierdut în mizantropie suferi Dă-mi mâna să-ți arãt adevãrata viață De care tu nu știi cum să te bucuri. Când curcubeul verii se va arăta fălos Dar tu plângând în pumni te vei ascunde Nu-ți fie teamă , nu e de prisos Doar strigă-mă și-ți voi răspunde. Când frunzele obosite ale toamnei Prin părul tău bogat se vor juca Iar tu tot trist să fii și speriat de oameni Eu tot timidă, să am grijă de existența ta.