Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ... În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări -- Cântau clare sărutări ... Larg, miniatură de vremuri viitoare ...
