Albastru deschis de visare dimineaţă năştea, închizând ferestrele nopţii, în depărtare priveam răsăritul. Un ţinut răscolit de frumos, când pe o potecă venea adusă din basm necunoscuta fată. Pe când ochii ei adunau nesfârşitul se îmbrăca totul în verde, prindeam în braţe aparenţa şi încercam s-o cuprind. Atunci, apropiindu-se, din cofă dăruia limpede izvor zilei răpite.
sâmbătă, 31 mai 2025