Albe Corăbii ! Pe-oceanele lumii, încă plutesc, Albe corăbii să-nfrunte. Furtuni fără milă, catargul lovesc, Din largul mâniei născute. Se-ntunecă cerul, atât de închis, Zorii pe ceruri tânjesc. Fratii se-avântă, spre zarea de vis, Cu râvnă si pace vâslesc. Steaguri mărețe, flutură-n vânt, Drapele cu semnul iubirii. Credința îi poartă, spre cer cu avânt, La țărmul deschis nemuririi. I-aproape salvarea, se-aude de sus, Iată zăresc un liman. Iar frica dispare căci Domnul Isus, La bord e Sfânt, Căpitan. Si clipă de clipă, se-așteaptă un semn, Mai limpede-i cerul si marea. Când Fericiți, într-un cadru solemn, Se va porni: " debarcarea. " De Mitică Horlaci. La rugămintea unor, Confrați, încerc să readuc pe site, câteva poezii !
sâmbătă, 31 mai 2025