Albumul? Bal mascat cu lume multă, În care toţi pe sus îşi poartă nasul, Disimulându-şi mutra, gândul, glasul… Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă. Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta aşez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre a-ţi aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă. De la oricine-un snop de paie seceri, Apoi te uiţi râzând la câte-o filă: Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia imobilă.
