Ale mele toate

Nu plâng de chin şi nici de sete
Ci doar de dorul ce-o să-mi vină
Şi nici de umbra vreunui nor
Poate de luna ce nu-mi dă lumină.

Nu zac de boală şi nici de foc
Poate de-un vis ce n-am avut
Şi nici de cântecul din codru
Ce-odat' prin el m-am tot pierdut.

Nu strig de jale şi nici de bucurie
Căci timp nu am aşa socot
Şi nici după umila-mi nostalgie
Că mi-a trecut şi nu mai pot.

Nu văd de umbre şi nici de stele
Când totu-i dus rătăcitor
Şi nici după valul din mare
Ce vrea etern a fi triumfător.

Eu plâng de ale mele toate
Ce-ncet s-au strâns şi m-au umbrit
Lăsându-mi chipul să se-afunde
În labirintul dorului neîmplinit.