Aleea cu mesteceni

Pe aleea cu mesteceni 
Te-ntâlnii, iubito, toamna; 
Uite cum frunzișul trece-n 
Codri care-și scutur coama! 

Vei cădea și tu ca frunza, 
Drept cu tâmpla-n pieptul meu, 
Cum cade-un penson pe pânza         
Unui tablou la apogeu.                        

Vino de-om sta-ntinși, vremelnici,  
Până ce somnul ne-o fura, 
Vom privi mesteceni falnici,
Cum se-nalță pe deasupra.

S-a-nceput o ploaie scurtă, 
Picuri de pe ramuri plâng,
Gându-mi o dorință poartă: 
Pierde-m-aș cu tine-n crâng.