Aleg sa stau cuminte-n banca mea: Scolar pe drumul vietii pan-la moarte; Un Altu-n brate zilnic sa ma poarte Spre tronul unde canta dragostea. Menirea mea-i sa dau in ei cu flori Cand ma lovesc necrutatori cu pietre, Cand focul rau pe-a inimilor vetre Ii fac precum ardeiul,uneori. Astept o clipa:clipa magistrala A vesnicei si unicei schimbari Cand lumea noatra ,azi materiala, Va fi unita-n veci cu cea din zari. Acolo-s locuri infinit mai bune Iar frumusetea lor,de nedescris: Izvorul sfant ce varsa-ntelepciune E la-ndemana fiecarui ins. Spre zarile de sus ma poarta pasul. Stimati confrati purtand in piept condei, V-asteapta nemurirea sa-i fiti vasul Umpluti de fericire-n slujba ei! 15.05 2015 ora 18:40