- Azi plouă trist și norii se răzbună Pe banca noastră și pe „Bastion”, Se-ascunde soarele, ar vrea s-apună, După fereastră la „Café Pardon”. Pe-aleea spre cetate curg șiroaie Și plânge molcom zidul cenușiu, Alerg desculț, iubito, fără straie Aș vrea s-ajung la tine, dar nu știu Ai pus sau nu încuietori la poartă Ori inima zălog la cineva... E drumul lung, n-am GPS, nici hartă, Dar zeii mi-au prezis că ești a mea. - Pe-aici doar vântul biciuieşte strada, Zile şi nopţi alene se succed, Bătrânul zid şi-acoperă arcada (Lunatic, un bizar encicloped), Cu mâini de plumb, notează prin anale Convoi prelung de şterse amintiri... Iubiri de foc, romanţe senzuale, Alcovuri cu parfum de trandafiri. Eu la etaj, în cafeneaua goală, Sorb din espresso, iar un gramofon Cântă-n surdină şi-un vinil de smoală Alunecă prin vise la „Pardón”. Ioan Grigoraș & Liliana Trif Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015